Dictatura de consum, de Diana Ețco
Se încearcă a rupe noduri
Din istorii încâlcite,
Ajustând pe calapoduri
Teoriile-nvechite.
Ți se rătăcește gândul
Prin fantasme aiurite
Și îți pare că pământul
Se rotește pe-nvârtite,
Soarele e dus de-amezi,
Prizonier la mii de raze,
N-are treabă că te pierzi
În noianele de fraze,
E-n depresie trecutul,
A pierdut tot ce-a avut,
Numai oase-s în ținutul
Dat la lume cu-mprumut.
Viitor în agonie
Fuge timpu-n alte ere,
Simte că se asfixie
De la lumilor avere.
Mdaaaa. Eternu-n degradare-i,
Tulburat peste măsură,
Și-a oprit a lui motoare
Lovitură sub centură.
Ne-amăgesc din nou profeții,
Binele se face-n scrum.
Azi cei răi ne sunt ATLEȚII
Dictaturii de consum.
