„Mi-e dor, mi-e dor de tine…, de Diana Ețco
Răzlețe frunze zboară
Și azi nu-mi par străine,
Pe-o frunză ți-aș trimite:
„Mi-e dor, mi-e dor de tine…”
Un vânt hoinar ce suflă
Spre vremi demult sublime,
Prin el eu ți-aș trimite
Un dor: „Mi-e dor de tine…”
O floare-și va deschide
Corola cu stamine,
Prin ele-ți voi transmite:
„Mi-e dor, mi-e dor de tine…”
Voi evada-n trecutul
Când nu știai de mine,
De-acolo îți voi scrie
De dor: „Mi-e dor de tine…”
***
Pe-o stea s-or întâlni
Cândva două destine,
Și-atunci eu îți voi spune:
„Ce dor mi-a fost de tine!”
Mai 1998
