Ce ne-nvață minte istoria
1. Istoria lui Brennus și a jefuirii Romei de către gali nu este doar un simplu episod din antichitate. Ea reprezintă prima formulare clară a unui principiu pe care cei puternici l-au urmat timp de milenii. Liderul galez aspus lucrurilor pe nume, fără ocolișuri: „Dreptul nostru este în vîrful săbiilor noastre. Lumea aparține celor puternici” și „Vai de cei învinși!”.
Toată evoluția ulterioară a omenirii a confirmat, din păcate, valabilitatea acelor vorbe. Realitatea arată că situația nu s-a schimbat fundamental nici odată cu apariția instituțiilor de drept internațional. În ciuda tratatelor moderne, aceste structuri se dovedesc adesea a fi doar o butaforie diplomatică atunci cînd sunt testate de crize majore, așa cum se întîmplă, de exemplu, în cazul unor conflicte actuale, unde forța militară tinde să dicteze în continuare regulile în detrimentul normelor juridice.
2. Brennus a scos la iveală doar un mecanism care funcționase dintotdeauna. Însă, după momentul de la Roma, „legea sabiei” a încetat să mai fie un simplu instinct și a devenit o politică asumată. Acest mod de acțiune a fost aplicat nu doar de triburile barbare, ci și de popoare care se considerau luminate și civilizate.
Roma, după ce a avut de suferit de pe urma galilor, a devenit la rîndul ei un agresor pentru vecini. Cucerind Galia, Spania, Britania, Africa de Nord, Grecia și Egiptul, Republica și mai apoi Imperiul Roman au dus civilizația în vîrful sulițelor legiunilor. Deviza „Vai de cei învinși” a devenit o regulă nescrisă a expansionismului roman. Popoarele care nu au avut capacitatea militară să reziste și-au pierdut pămînturile, credința, limba și libertatea, iar tot procesul a fost numit ulterior „ordine” și „progres”.
3. Principiul forței brute a atins una dintre cele mai dure forme de manifestare în secolele al XV-lea și al XVI-lea, odată cu sosirea europenilor în America. Conchistadori precum Cortes, Pizarro sau Valdivia au acționat după aceeași logică: cel puternic ia totul. Însă, pe lîngă sabie, ei au folosit alte două justificări strategice: autoritatea crucii drept acoperire religioasă și autoritatea unor coroane regale drept
acoperire juridică.
P. S. Urmările au fost radicale. Populația autohtonă de pe ambele continente americane a scăzut dramatic din cauza luptelor, a sclaviei și, mai ales, a bolilor aduse din Europa, precum variola, pojarul și gripa, în fața cărora nativii nu aveau imunitate. Cercetările arată că pînă la 90% din populația nativă a pierit în primul secol de după contactul cu europenii.
Culturile locale au fost șterse în mod sistematic: templele au fost dărîmate pentru a construi biserici pe temeliile lor, manuscrisele vechi (cum au fost codicele mayașe arse în Yucatan din ordinul episcopului Diego de Landa) au fost distruse, limbile materne au fost interzise, iar religiile tradiționale au fost înlăturate complet. Popoarele native din America nu au avut drepturi pentru că nu au deținut o armă egală cu cea a europenilor. Drepturile lor asupra pămîntului și viața lor au fost supuse aceleiași reguli: „Vai de cei învinși”.
Lecția asimilării este valabilă, într-un mod profund, și pentru societatea in Republica Moldova. Istoria universală demonstrează că popoarele care își încredințează destinul unor lideri ghidați de interese materiale proprii riscă să își piardă treptat identitatea, cultura și suveranitatea. În absența unei conștiințe naționale ferme și a unei rezistențe interne hotărîte, comunitățile fragmentate sunt vulnerabile în fața presiunilor externe, riscînd să fie omogenizate și absorbite în mase globale neutre, pînă la dispariția lor definitivă ca entități istorice de sine stătătoare.
Africa, de asemenea, a avut de suferit pe o perioadă de cîteva secole, timp în care exploatarea ei a îmbrăcat forme extreme. Comerțul transatlantic cu sclavi a dus la strămutarea forțată a unei mari părți din populație. Pe parcursul a mai bine de trei sute de ani, de pe continentul african au fost deportate, conform estimărilor demografice și istorice, între douăsprezece și treizeci de milioane de persoane. Ființele umane au fost transformate în marfă dintr-un motiv simplu: cumpărătorii și
traficanții dețineau arme de foc, în timp ce victimele nu aveau mijloace tehnice de
apărare.
Aceeași logică pretutindeni
Ce au în comun Brennus, conchistadorii spanioli, colonizatorii Africii și imperiile expansioniste în general? Toate aceste entități au funcționat după o singură formulă geopolitică: forța dictează dreptul, iar slăbiciunea militară atrage după sine lipsa de drepturi.
