A operat 50.000 de copii. A refuzat oferte de milioane de dolari din SUA și Elveția. A ales să trăiască într-o cămăruță de spital, mâncând cu pacienții, și a murit sărac, înmormântat în curtea spitalului. A fost Sfântul în halat alb al României.”
Alexandru Pesamosca nu a fost un simplu chirurg, a fost o instituție. Un gigant de om, cu mâini de aur și inimă de copil. Timp de jumătate de secol, la Spitalul „Budimex” (Marie Curie) din București, a făcut miracole. Opera cazuri pe care alții le declarau inoperabile. Copii cu malformații grave, tumori, inimi frânte – toți ajungeau la „Tata Pesi”.
Nu avea orar. Opera zi și noapte. Legenda spune că, uneori, adormea pe un scaun lângă patul copiilor operați, ca să fie sigur că se trezesc bine. A iubit copiii mai mult decât propria viață. După ce i-a murit soția și cei doi fii (o tragedie personală imensă), s-a mutat de tot în spital. Locuia într-o rezervă mică, de câțiva metri pătrați. Nu avea avere. Toți banii îi dădea săracilor sau cumpăra mâncare pentru pacienți. Când veneau părinți disperați de la țară cu plicuri cu bani, Pesi se înfuria: „Ia banii și ia-i copilului fructe! Eu sunt plătit de Dumnezeu, nu de tine!”.
Americanii l-au curtat ani de zile. I-au oferit clinici private, vile, limuzine. El le-a râs în nas: „Cum să plec? Cine îi mai operează pe ai mei? Copiii români nu au dreptul la viață?”.
A murit în 2011, la 81 de ani. Nu a vrut funeralii naționale. A cerut să fie îngropat în curtea spitalului, sub fereastra sălii de operații, ca să audă mereu plânsetele și râsetele copiilor pe care i-a iubit atât de mult. Este singurul mormânt din lume aflat într-o curte de spital de pediatrie. Un doctor care nu a vindecat doar trupuri, ci a vindecat credința noastră în umanitate.
Morala: Adevărata bogăție nu stă în conturi bancare, ci în numărul de vieți pe care le-ai salvat. „Tata Pesi” a murit sărac lipit, dar la înmormântarea lui a plâns o țară întreagă.
Preluare de la Gabriel Lupu
