Deoarece am mai scris despre acest subiect, nu mă voi repeta, ci voi expune doar două tipuri de poziționări despre care tocmai abia am citit. Aici mă refer la expunerea realistă a ex-ministrului Economiei, Dumitru Alaiba, în privința migranților și reacțiile adverse ale ”păreriștilor”, pozițiile acestora din urmă fiind, în realitate, pro-ruse, deși, invocă ”pilde europene”, conform scenariilor serviciilor secrete ale Kremlinului criminal.
Așadar, preluînd fără intervenții de redactare, iar sublinierile îmi aparțin, Dumitru Alaiba consideră că: „Orice muncă e demnă și trebuie respectată. Nu există joburi superioare și inferioare, atîta timp cît e muncă făcută cinstit. Totuși, omul decide ce job îi convine și ce job nu. În Moldova deja există joburi pe care moldovenii nu le vor. Acest fenomen va continua. Orice țară care a reușit să se dezvolte a trecut prin fenomenul migrației de muncă și acum sunt state bogate. Mulți din moldovenii noștri au fost și mai sunt migranți în alte țări din Europa. Nu prea suntem noi în poziția să ne opunem fenomenului, ținînd cont că remitențele alor noștri au crescut deja o generație de tineri moldoveni.
Iar dacă cineva are o problemă cu muncitorii migranți, trebuie să fie gata să facă unul din două lucruri: – fie să ia bicicleta și să se pună pe făcut livrări prin Glovo cîte 10 ore pe zi pentru o remunerare destul de modestă.
– fie să plătească dublu pentru o pizza, astfel încît antreprenorul să încaseze mai mulți bani, lucru ce i-ar permite să dea un salariu mai mare în care va fi interesat un localnic.
In locul Glovo și pizza poate fi unul din multe alte exemple. Ideea este că există joburi care trebuiesc suplinite, dar care nu sunt solicitate de localnici. Ce facem?
Iar indivizii care promovează ura și xenofobia în încercarea lor de a fi măcar cumva observați de lume, sunt mizerii ordinare. Să-și asume acest rol pe deplin, nu doar ocazional. Să spună clar că sunt niște xenofobi. Asta ar simplifica dezbaterea din societate și vom ajunge mai ușor la un consens”, a scris ex-ministrul Economiei, într-o postare pe rețele.
În continuare, citiți cum comentează unii ”capsomanii” moldoveni în raport cu cele spuse de Alaiba despre importanța economică și socială a migranților din Republica Moldova, un Stat pustiit de către moldovenii care emigrează și de către trîntorii și alcoolicii moldoveni care nu vor să practice muncile pe care migranții le acceptă, iar asta o scriu în deplină cunoștință de ”cauză europeană”!
Așadar, preluînd fără intervenții de redactare, iar sublinierile îmi aparțin, iată ce scriu ”cunoscătorii capsomani ai acestui fenomen”!
„Nu nu, Dumitru, dar poți să ne spui ce leafă ai la jobul tău CĂLDUȚ la Banca Națională, unde te-ai angajat tu după ce te-ai facut de rușine ca ministru al Economiei,…hai lasă jalea cu respectatul”.
„Dacă „argumentul” pentru imigrație masivă e că cine se opune e „xenofob” și alte etichete chipurile moralizatoare din astea, deja ați pierdut dezbaterea. Mai uitați-vă ce se întîmplă in this day and age în Vestul Europei. Națiunile europene își pun interesul prezervării identității naționale, culturale, a modului de viață deasupra unor beneficii îndoielnice legate de o zonă economică cu plus valoare redusă (o inepție teribilă preluată din arsenalul dezinformării rusești; n. aut.): cărat pizza prin oraș ori alte activități similare. Nu a reușit să ne dizolve ca națiune savok-ul, o să reușească alaiba importînd sute de mii de imigranți cu calificări îndoielnice și cu o cultură deseori incompatibilă cu a noastră (dar despre ce ”cultură” este vorba – cea a emigarației moldovenilor, a puturoșeniei făloase sau a alcoolismului?; n. aut.). Soluția e respectul față de oamenii locului, tăierea de privilegiilor bugetare, beneficiarul cărora sunteți, o mentalitate liberală și antreprenorială, nu răspunsuri cosmetice la probleme structurale: „importăm forță de muncă, și rezolvăm”. O națiune nu e doar un magazin, unde intri și cumperi ori vinzi. E și o cultură, un mod de viață. Aveți o viziune „contabilă” asupra economiei, de cîrpeală, ceva în stilul Anteriu lui Arvinte, tăiem de la poale ca să acoperim borțile pe la mîneci, fără a adresa problemele de fond: statul birocratic, scăderea populației native, prăbușirea natalității, și vă apucați de cîrpit pe ici colo ca niște diletanți. Lăsați etichetele ieftine cu „xenofobia” și fiți onest față de publicul și electoratul local: vedeți ce se întîmplă în Vest, unde națiunile deja resping modelul ăsta „economic” în care statul parazitează economia reală reală, printr-o birocrație excesivă, iar deficitele și diferențele se iluzionează a le „compensa” prin erzațuri precum imigrația care generează mai multe probleme (instituționale, culturale) decît rezolvă. „Egalitate, dar doar pentru căței”. Du-te tu și cară glovo” (criticul ăsta, după cum puteți constata, e bine focusat, avînd pretenții de ”cunoscător” cu iz subversiv prorusesc de origine românească din bandele politice odioase ale lui Georgescu, Simion și Șoșoacă; n. aut.).
„Educatori, profesori, învățători…etc. tot din India și Bangladesh vreți să aduceți?”, au mai comentat unii internauți (păi, la calitatea învățămîntului de aici, de ce să nu fie primiți și astfel de profesori, dacă sunt cunoscători ai limbii române, spre deosebire de ”banda educațională didactică din Moldova” care nu cunoaște această limbă?; n. aut.).
Așa cum scriam la începutul acestui articol, deoarece am mai scris despre acest subiect, nu mă voi repeta, ci voi expune doar două tipuri de poziționări despre care tocmai abia am citit, astfel că las cititorii să tragă concluziile de rigoare, aprobative sau de contestare, iar eu voi reacționa, cordial, cu argumente logice și realiste, în context european!
Foto: Nicolae Răileanu
