Este absolut esențial dacă vrei să menții orice fel de credință religioasă, pentru că nu există nicio dovadă că vreuna dintre religiile din lumea de astăzi este adevărată. Sigur, multe religii conțin înțelepciune și le vor oferi adepților lor speranță și scop; mulți adepți vor fi ajutați de codul moral al religiei să facă alegeri bune în viață. Dar cînd vine vorba de dovezi, Biblia le rezumă perfect:
„Iar credința este o încredințare a lucrurilor nădăjduite, o dovadă îndreptată asupra lucrurilor nevăzute.” (Evrei 11:1)
Cu alte cuvinte, nu există nicio dovadă obiectivă pentru nimic în lume. Trebuie doar să crezi în asta și să speri că ai făcut alegerea corectă, la urma urmei, nu avem cum să știm dacă o religie este adevărată pînă nu murim. Și dacă nicio religie nu este adevărată și toate sunt iluzii, atunci nu vom ști nimic. Așadar, care este rostul credinței în lumea modernă?
Pentru majoritatea dintre noi, este acolo pentru a ne oferi alinare, pentru a ne face să ne simțim bine în legătură cu moartea; pentru a ne consola cu gîndul că cei dragi care au trecut în neființă sunt încă prin preajmă pe undeva; pentru a ne permite să credem că există un fel de dreptate absolută; pentru a potoli sentimentele de disonanță cognitivă pe care le generează mortalitatea.
Pentru unii, „credința” este o oportunitate – de a controla, de a manipula, de a exercita puterea și de a genera venituri prin a-i jecmăni pe cei creduli. Indiferent de motiv, chiar avem nevoie de „credință” în lumea noastră modernă?
Autor: Mihai Ursu
