În Japonia, un pinguin pe nume Lala a devenit celebru pentru că mergea singur la un magazin de pește, purtând un mic rucsac. Localnicii îl vedeau înaintând liniștit pe străzile orașului Shibushi, din prefectura Kagoshima, până la locul unde era așteptat cu pește proaspăt. După ce primea o gustare, angajații îi puneau pește și în rucsac, iar Lala pornea singur spre casa familiei care îl îngrijea.
Lala era un pinguin regal, o specie adaptată în mod natural la clima rece a insulelor din apropierea Antarcticii. Povestea lui în Japonia a început după ce a fost prins accidental într-o plasă de pescuit și a fost găsit rănit. Pasărea a fost adusă la familia Nishimoto, care i-a tratat rănile și i-a oferit hrană până când și-a recăpătat puterile.
După perioada de recuperare, Lala a rămas în grija familiei și s-a obișnuit treptat cu oamenii, cu locuința și cu împrejurimile. Pentru că verile din sudul Japoniei sunt mult prea călduroase pentru un pinguin regal, familia i-a amenajat un spațiu răcorit special. Astfel, pasărea putea trăi la o temperatură mai apropiată de cea potrivită organismului său.
Plimbările către magazin nu au început imediat. La început, un membru al familiei îl lua pe Lala atunci când mergea să cumpere pește, iar pinguinul a învățat traseul. După ce a început să arate că dorea să se întoarcă acolo, i-a fost confecționat un rucsăcel adaptat formei corpului său, în care putea fi așezat peștele primit la destinație.
Drumul său prin cartier devenise o imagine familiară. Lala mergea legănat pe asfalt, trecea pe lângă case și ajungea la magazinul unde personalul îl recunoștea imediat. Primea câte un pește pe loc, iar altul era pus în rucsac pentru întoarcere. Nu cumpăra în sensul obișnuit al cuvântului, însă repeta atât de bine această rutină, încât părea că îndeplinește singur o sarcină gospodărească.
Temperatura ridicată reprezenta o dificultate serioasă în timpul acestor ieșiri. În imaginile păstrate din acea perioadă, Lala poate fi văzut oprindu-se în apropierea unei case, unde un localnic îl stropea cu apă pentru a-l răcori. După această scurtă pauză, pinguinul își continua drumul spre locuința familiei, purtând pe spate rucsacul cu pește.
Comportamentul lui arăta cât de bine putea învăța un animal un traseu repetat și cât de puternică devenise asocierea dintre magazin și hrană. Pinguinii sunt păsări sociale, capabile să recunoască locuri, sunete și rutine importante. În cazul lui Lala, această capacitate s-a manifestat într-un mediu cu totul neobișnuit pentru specia sa, printre oameni, străzi și locuințe.
Filmările cu Lala au fost prezentate la televiziune și continuă să circule chiar și după multe decenii. Pinguinul a rămas în memoria locuitorilor nu doar datorită rucsăcelului său, ci și datorită relației formate cu întreaga comunitate. Povestea lui este amintită astăzi ca un exemplu neobișnuit despre felul în care un animal salvat s-a adaptat unei vieți complet diferite de cea pe care ar fi avut-o în natură.
Sursa: Habar n-aveai că…
