Româna, engleza, franceza, germana, rusa, spaniola. Am fost ajutat, încurajat, susținut de rude și de prieteni. Nu mi-am pus niciun moment problema schimbării de opțiune profesională. Mă ocupam de Școala de la Frankfurt și de filosofia critică a istoriei. Voiam să studiez totalitarismele. Utopiile radicale. Scrisesem o teză de doctorat pe care mi-aș dori-o publicată. Se chema “Revoluție și Rațiune Critică”. Primul articol în Vest l-am publicat în 1983 în revista “Praxis International”. Se chema “Critical Marxism and Eastern Europe”. Era despre dogme, erezii, despre sacerdoți și bufoni, despre ierarhi și ereziarhi.
Mergeam pe urmele lui Kolakowski, Agnes Heller, Milovan Djilas, ale grupului Praxis din Iugoslavia. Marxismul critic a fost o stație din fenomenologia deradicalizării. A deconvertirii. Stalinismul maltratase cu ferocitate însăși ideea autonomiei de reflecție. Ideile independente fuseseră supuse unei chirurgii a umilinței. Spiritul critic fusese emasculat. În nu puține cazuri se produsese auto-emascularea. Psihologic, sistemul era sadomasochist. M-a interesat cum supraviețuiește în asemenea condiții ceea ce Hegel a numit conștiința libertății. Aceasta posibilitate a luminii acolo unde bezna pare ineluctabilă continua să fie principala mea temă de cugetare.
