Termenul “leninism” a fost inventat de facțiunea Zinoviev-Kamenev-Stalin, imediat după moartea fondatorului divinizat în ianuarie 1924. Scopul era articularea unei riposte credibile si coerente la ceea ce triumvirii vedeau drept bonapartismul crescând al lui Troțki. Era vorba, neîndoios, de lupta pentru putere, dar în cazul acestui gen de teocrație seculară avea loc o luptă acerbă pentru hegemonia ideologică. Cine controla Logosul, controla Partidul. Cine controla Partidul, controla Totul, inclusiv Istoria. De aici concepte precum ideocrație, logocrație, hierocrație.
Din cultul lui Lenin deriva cel al eventualului succesor. Stalin ține prelegeri la Institutul Profesorilor Roșii. Le culege în volumul “Probleme leninismului”. Stilul este emfatic, apodictic, catehistic. Marele Preot oficiază, proclamă, declamă, codifică solemn noua religie politică. Grigori Zinoviev, Lev Kamenev, Nikolai Buharin, Serghei Kirov, Viaceslav Molotov, Emelian Iaroslavski participă zeloși la transformarea “bolșevismului” în “leninism”.
“Troțkismul” este anatemizat („înfierat”) drept “non”, ba chiar “antileninism”. Orice concesie în plan ideologic este o capitulare nedemnă. Tentația “troțskistă” este exorcizată cu patimă inchizițorială. “Deviatorii” sunt somați să-și facă “autocritica”. Cum observa Boris Souvarine, chiar și vechiul său prieten (și al lui Panait Istrati), doctorul Cristian Rakovski, accepta să se supună în chip masochist “disciplinei de partid”. Împreună cu Buharin și Radek, Rakovski a inspirat construcția personajului Rubasov din romanul lui Koestler “Darkness at Noon”. Figura și ideile lui Troțki au inspirat personajul Emanuel Goldstein din romanul „1984” de George Orwell.
Autorul “Spovedaniei pentru învinși” n-a mai apucat să citească spovedania (confesiunea) lui Rakovski în cel de-al treilea proces-spectacol de la Moscova din martie 1938. Ultima oară se văzuseră în 1928 la Astrahan, un oraș plin de ploșnițe și țânțari. Revoluționarul balcanic care își începuse cariera scriind articole sub pseudonimul Insarov, inspirat din romanul lui Turgheniev “În ajun”, era acolo în surghiun politic. Autorul “Chirei Chirallna” descoperea adevărul despre URSS. Souvarine și Victor Serge erau prietenii lor comuni. Jean-Francois Revel și Monica Lovinescu l-au admirat pe Boris Souvarine. Susan Sontag l-a admirat pe Victor Serge.
Am în biblioteca mea exemplarul biografie lui Stalin de Boris Souvarine. L-am primit ca dar din partea legatarului ei testamentar, regretatul istoric Mihnea Berindei.
