Pentru că citită direct, fără ghid, Biblia nu mai vine cu interpretări salvatoare, doar cu poveștile, contradicțiile și poruncile ei, așa cum sunt.
Vechiul Testament
• Perioada scrierii:
Vechiul Testament a fost redactat de-a lungul unui mileniu, aproximativ între secolele X î.e.n. și II î.e.n. Cele mai multe texte au fost definitivate și adunate în forma pe care o cunoaștem astăzi în perioada persană și elenistică (secolele V–II î.e.n.).
• Procentul celor care NU știau să citească:
Istoricii estimează că rata de analfabetism era de aproximativ 80-90%, iar în anumite comunități rurale izolate depășea 95%.
Noul Testament
• Perioada scrierii:
Toate cele 27 de cărți ale Noului Testament au fost scrise într-un interval mult mai scurt, în secolul I e.n. și începutul secolului II e.n. (aproximativ între anii 50 e.n. și 120 e.n.).
• Procentul celor care NU știau să citească:
Istoricii estimează că, la nivel general, rata de analfabetism era de aproximativa 80-90%. În provincia Iudeea și regiunea Galileii (unde a trăit Iisus și unde au activat primii apostoli), analfabetismul în rândul populației de rând putea ajunge chiar și la 95% – 97%. Pentru cine ”a scris” Dumnezeu „cuvântul” său? Cine și câți ar fi fost capabili să-l citească? Veți spune: „În acele vremuri, credincioșii nu citeau Biblia, li se citea și li se explica”. Exact! Când citești singur un text sacru, dai de el în forma lui brută. Când ți-l citește și/sau explică altcineva, primești varianta editată, iar diferența spune totul: nu textul se schimbă, ci felul în care ți-e servit și, odată cu asta, și ceea ce ajungi să crezi.
Autor: Codex Atheisticus
