Întreaga populație europeană este de origine etnorasială mozaicală. Europenii sunt produsul unui imens „cazan identitar”, care a clocotit mii de ani pînă s-a consolidat tabloul etnic din perioada modernă. Cele mai recente studii de genetica populațiilor arată că în Europa s-au contopit cel puțin trei mari ramuri antropologice, a căror moștenire s-a păstrat pînă în prezent, în mod neuniform, în diverse regiuni ale continentului. Prima ramură a fost cea a vînătorilor-culegători din vest, localizați pe teritoriile care se întind azi din Spania pînă în Ungaria. Conform estimărilor genetice, grupurile umane care au populat Europa în perioada de acum 37 000–14 000 de ani sunt descendente dintr-o singură populație fondatoare, care, după unele indicii, își avea traiul pe teritoriul Belgiei actuale.
Acei vînători-culegători mezolitici (exponenți ai culturii Aurignac) au populat centrul continentului european pînă la topirea ghețarilor care acopereau partea de nord a Europei în epoca glaciară, pînă aproximativ 19 000 de ani în urmă. Odată cu retragerea ghețarilor, care a durat cîteva milenii, vînătorii-culegători s-au mutat treptat mai spre nord, iar în centrul Europei au început să vină alte populații de vînători-culegători, din Est; acele migrații dinspre răsărit au început, estimativ, cam 14 000 de ani în urmă [Fu et al., 2016]. După acel eveniment, s-au format două verigi distincte ale populației de vînători-culegători europeni: cei din vestul Europei și cei din sud-estul Europei și zona baltică [Mathieson et al., 2018].
Este cît se poate de evident că primii sapienși care au populat continentul european aveau un aspect fizic deosebit de cel al europenilor moderni. Mai exact, primii oameni care au populat Europa aveau o culoare întunecată a pielii ca urmare a originii lor din Africa [Winters, 2014]. La începutul anului 2018 a fost publicată reconstrucția facială a așa-numitului om din Cheddar (Marea Britanie), descoperit încă în 1903 și ale cărui rămășițe datează de acum aproape 10 000 de ani. Acesta e un sapiens din mezolitic, un vînător-culegător vest-european tipic; și se estimează că aproximativ 10% din genomul britanicilor, dar și din cel al europenilor contemporani încă mai păstrează moștenirea genetică a vechilor populații mezolitice. Păi iată, paleogeneticienii au constatat că omul din Cheddar avea pielea întunecată, părul cafeniu-închis cîrlionțat, ochi albaștri și intoleranță la lactoză, adulții nefiind capabili să asimileze laptele (vezi imaginea).
Voi mai adăuga aici că vînătorii-culegători europeni aveau afinități genetice importante cu populația Dzudzuana din Munții Caucaz (Georgia) de acum 26 000 de ani; însă e vorba de o populație care dispăru în negura preistoriei și care nu a stat la originea directă a popoarelor caucaziene contemporane [Lazaridis et al., 2018]. Cu privire la Caucaz, fiindcă veni vorba, trebuie de precizat că acea regiune fusese populată de grupuri variate de vînători-culegători mezolitici, care se deosebeau unii de alții ca origine și ca tip antropologic: în partea nordică a Munților Caucaz erau prezenți vînători-culegători din ramura eurasiatică, în timp ce în partea sudică a munților erau localizate alte grupuri de vînători-culegători, care aveau legături genetice cu populațiile din Anatolia [Ghalichi et al., 2024]. Și tot în Caucaz, după unele ipoteze, s-a format vestitul limbaj indo-european acum circa 8 000 de ani și ceva, un limbaj care ulterior, sub forma diferitor dialecte, a fost difuzat pe căi culturale și migratoare în toate direcțiile [Heggarty et al., 2023].
În imagine: Reconstrucția facială a omului din Cheddar, care a trăit pe teritoriul Marii Britanii acum circa 10 000 de ani. Avea o combinație neobișnuită a fenotipului: pielea întunecată, părul cafeniu-închis cîrlionțat, ochi albaștri sau verzi și o arhitectură facială deosebită, nici negroidă, nici europoidă.
(va urma)
