Fostul președinte român Ion Iliescu merita lapidat din două motive majore:
1) A inventat revoluţia română din Decembrie 1989 ca să-şi legitimeze astfel lovitura de stat. Statisticile oficiale, nu cele reale, arată astfel: Decedaţi: 1.104, din care 543 la Bucureşti şi 561 în restul Țării. Înainte de 22 Decembrie, au fost 162 morţi, din care 73 la Timişoara, 48 la Bucureşti şi 41 în restul Țării. După 22 Decembrie, au fost 942 de decedaţi, din care 495 la Bucureşti. Răniţi în Revoluţie: 3.352, din care 1.879 la Bucureşti. Înainte de 22 Decembrie, au fost 1.107 răniţi, din care 604 la Bucureşti. După 22 Decembrie, au fost 2.245 răniţi, din care 1.275 la Bucureşti.
2) Bolşevicul Ion Iliescu, ca să-şi bată joc de aristocraţia autentică a României, mai ales în contextul criminal în care îi refuza revenirea în Țară a Regelui Mihai, ca să-și bată joc de Regalitate, le-a permis ţiganilor Cioabă şi Iulian să se autointituleze regi şi împăraţi ai acestei etnii, acceptînd, mai apoi, rebotezarea ţiganilor în rromi. Dispreţul lui faţă de poporul român era cît se poate de elocvent! Astfel, s-a ajuns în situaţia în care, în Occident, românii erau și sunt încă identificaţi cu ţiganii deveniţi peste noapte rromi. Am constatat acest lucru personal prin cam toată Europa colindată de mine. Pledoaria mea de acum nu este una anti-ţigănească, ci doar expresia unei revolte. Purtînd în spate blestemul sau binecuvîntarea de a fi român, nu permit nimănui să-mi camufleze identitatea în spatele celei de ţigan ajuns rrom.
Pe la începutul anului 2013, membrii Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării din România (C.N.C.D.) au decis creşterea amenzilor pentru discriminarea unei persoane fizice şi a unui grup. Astfel, cine discriminează o persoană riscă o amendă între 1.000 şi 30.000 de lei, iar cine jigneşte un grup riscă între 2.000 şi 100.000 de lei amendă. Dacă angajatorul te hărţuieşte sau te obligă să faci altceva decît prevede fişa postului, este pasibil de o amendă de mii de lei. În plus, dacă îi spui cuiva „ţigan” în loc de „rom” sau îl jigneşti verbal, rişti să plăteşti mii de lei.
Păi, nene, ce facem? Îl băgăm la index pe Ioan Budai-Delanu şi capodopera sa „Ţiganiada” sau îi cenzurăm titlul schimbîndu-l în „Rromaniada”? De cînd a devenit denumirea de ţigan o poreclă? De-a lungul bogatei mele existenţe, am avut motive să fiu revoltat, în egală măsură, de numeroși conaționali de-ai mei români, indiferent de originea lor etnică – unguri, țigani etc. Totodată, am avut numeroase motive să admir foarte mulți reprezentanți ai acestor etnii, cu unii fiind prieten.
Cum să nu-l admiri pe Johnny Răducanu? Johnny Răducanu, Creţu după numele de familie, a avut o bogată experienţă de viaţă, iar talentul muzical l-a recompensat cu o carieră solidă: a fost cel mai cunoscut muzician de jazz din România, iar stilul său a cucerit săli cu ştaif din lume. Nu a ascuns niciodată că face parte din etnia ţigănească, lăudîndu-se că a avut strămoşi lăutari pe la curţile ţarilor ruşi.
„Strămoşii mei din Brăila erau ţigani, dar erau boieri, boieri de-adevăratelea. Cîntau pentru ţari pe la Sankt Petersburg pe cutii pline cu galbeni. S-au aranjat în societate de multă vreme, iar apoi, din ei, au ieşit doctori, avocaţi. Erau ţigani, dar utili societăţii, cum am ieşit şi eu”, a declarat maestrul.
Marele compozitor adopta un ton critic atunci cînd vorbea despre comportamentul unor „ţigani” sau „rromi” din zilele noastre. Era supărat că aceste „oi negre” nu se integrează în societate şi că le arde de „găinării”. Johnny Răducanu nu cîntărea prea mult între a spune „ţigani” sau „rromi”, iar opinia sa este deosebit de tranşantă: „Cuvîntul „rrom” e o tîmpenie. Sunt „ţigani”. În toată lumea li se spune „ţigani”, de unde termenul de „rrom”?!”
Cum să nu te mîndreşti cu amintirea marelui violonist Ion Voicu, ţigan sadea, care a fost un român admirabil?
Etimologia cuvîntului „ţigan” nu este clară: o teorie spune că numele de „ţigan” („zingari”, „tsigans”, „zigeuner”, „cigani”, „cikani” în alte limbi) provine din grecescul „athinganoi”, (tradus: „a nu se atinge”), numele unei secte din Bizanţ care practica izolaţionismul, cu care ţiganii (rromii) au fost confundaţi; o altă teorie spune că numele vine de la cuvîntul persan „ciganch” („lăutar”„dansator”), de la cuvîntul persan asinkan („fierărie”) sau de la un cuvînt cuman care ar însemna „sărac, lipsit de mijloace”. Istoricul George Potra menţionează şi părerea altor savanţi în ceea ce priveşte originea apelativului ţigan, ca denumire cu care această populaţie a venit în Europa şi ar proveni de la un aşa-numit trib cingar din care aceştia îşi au originea: „După alţi învăţaţi, numirea de ţigan este o numire a lor proprie, pe care au adus-o de unde au venit, şi derivă, după cum am spus mai sus, de la cingari, numele unui popor inferior care trăieşte şi astăzi în India.”
Aceste observaţii ne îndreptăţesc să căutăm semnificaţiile cuvintelor: rom, domsi lom, în limba sanskrită sau în limbile ariene desprinse din aceasta, vorbite în acea perioada în zonele de origine ale ţiganilor, în ideea că ele ne pot conduce la elemente semnificative legate de specificul şi istoria acestor populaţii. Vom porni cercetarea noastră de la cîteva elemente deja cunoscute şi consemnate de diverşi cercetători ca sigure.
Astfel, Angus Fraser precizează că apelativul rom din limba ţigănească se regăseşte în limba persană sub forma dom, iar în armeană sub forma lom, cu aceeaşi semnificaţie, anume aceea de „bărbat, soţ (stăpîn al casei)”. El consideră că aceste cuvinte sunt forme derivate ale cuvîntului rom, adaptate specificului celor doua limbi. Preluam cu rezerve această ipoteză, pînă la o cercetare mai atentă a veridicităţii conţinutului ei.
Din aceste cercetări se impune ideea că sensurile celor trei termeni din limba sanskrită: rom, dom si lom sunt convergente spre semnificaţia „domn, stapîn (al casei), soţ”. În acest punct al cercetării putem concluziona că dom şi lom nu sunt variantele persană şi, respectiv, armeană ale cuvîntului rom, ci sinonimele sanskrite ale acestuia. Totuşi, considerăm că lămurirea etimologiei cuvintelor tigan şi rom (rrom) prezintă o importanţă specială atît în plan ştiinţific, cît şi în plan social prin folosirea corectă a lor şi eliminarea confuziilor de orice fel. Prin acest demers, se redă ţiganilor apelativul lor istoric (ţigan) cu semnificaţia lui corectă şi rămîne cu sensurile iniţiale cel de-al doilea apelativ (rom/rrom), în înţeles mai restrîns, acela de identificare la nivel familial şi comunitar.
Ţiganii nu mai desemnează „persoane cu apucături rele”, potrivit noii ediţii a Dicţionarului Explicativ al Limbii Române. În plus, definiţia dată termenului „rrom”, a fost şi ea modificata, odată cu decizia Institutului de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” pentru a sublinia caracterului peiorativ al epitetului „ţigan”. Prin urmare, în cea mai nouă ediţie a D.E.X., cuvîntul rrom desemnează un „termen prin care se autoidentifică membrii unui grup etnic originar din India şi răspîndit mai ales în Sudul şi Estul Europei, înlocuind denumirea de ţigan, considerată peiorativă”. De asemenea, alţi 30 de termeni cu trimitere la cel de „ţigan” au fost modificaţi. Este vorba despre baragladină, bulibaşă, chivuţă, corturar, faraon, gitană, jude, laie, lăieţ, lingurar, puradel, rom, rudar, ţigan, ţigănaş, ţigănatic, ţigăncuşă, ţigăncuţă, ţigăneală, ţigănel, ţigănesc, ţigăneşte, ţigănie, ţigănime, ţigănos, ţigănuş, ursar.”
Să uităm că vorbim despre nişte cuvinte intrate în lexicul nostru de secole!
Păi cum să-i spun eu şătrarului ăluia care trăieşte în cort? „Campinggist?” Dar aceluia care plimbă ursul? Însoţitor de animale sălbatice de companie?
„Agresiunea lexicală rom/roma/român – romani/români – romanies/romanians – romanes/româneşte a fost aplicată asupra ţării şi naţiunii române imediat după 1990, în cadrul unui program complex dezvoltat de Fundaţia Sörös în România. Ca fapt divers, în anul 1995, limba cu care Sörös vroia să înlocuiască ţigăneasca primise numele de «romalli», formă care nici nu se putea declina şi care a fost înlocuită ulterior cu «romani» şi varianta „rromani”. Apoi, pentru a se apropia de scopurile reale, a fost modificată cu «roma/romani/romanies».
Confuzia este generală, inclusiv la nivelurile academice ale intelectualităţii din Țările afectate de valul de imigraţie şi/sau infracţionalitate ţigănească. Cine şi ce să mai înţeleagă?! Strigător la cer este că denumirea nu are nici o bază istorică, ţiganii nu au purtat niciodată de-a lungul istoriei acest etnonim şi provine din cuvîntul «DOM», care pe limba originară a ţiganilor înseamnă «om». Pe de alta parte, nimeni nu contesta dreptul la autoidentificare, care este un principiu european general, însă, în cadrul procesului de autoidentificare, nu trebuie să existe suprapuneri peste denumirea istorică a unor popoare europene existente. Să nu uităm exemplul Greciei, care a refuzat să recunoască Republica Macedonia pentru că se crea confuzie cu denumirea unei provincii istorice grecești. Reţeaua «Sörös Open network» este, şi aici, vectorul principal în crearea acestei denumiri. Astăzi s-a ajuns la denumirea de FYR (FormerYougoslavianRepublic) Macedonia.”
Este dezolant cînd constatăm că unii academici sclifosiți, cu morgă, vor să-i facă pe străini să confunde denumirile român-rrom!
