Războaiele din perioada arhaică, cele purtate între triburi, au consolidat în special altruismul intragrupal masculin, inclusiv din motiv că bărbații care deveneau victorioși (datorită camaraderiei și eroismului manifestat pe câmpul de luptă) puteau profita de mai multe oportunități reproductive din contul femeilor din tribul rival învins, ceea ce reducea din competiția intrasexuală din grupul lor natal [Micheletti et al., 2020]. Cu alte cuvinte, altruismul și autosacrificiul eroic în bandele de bărbați fusese consolidat evolutiv, fiindcă oferea avantaje atât în obținerea victoriei în luptă, cât și în sporirea șanselor reproductive ale bărbaților.
E de menţionat că altruismul parohial se manifestă cu atât mai puternic şi jertfirea în numele grupului natal se înfăptuiește cu atât mai necondiţionat, cu cât respectivul grup este mai restrâns numeric. Altfel zis, sacrificiul este cu atât mai justificat biologic, cu cât se cunoaşte mai concret de dragul cui se face acest sacrificiu şi cât de apropiaţi genetic sunt aceşti oameni. Nu e de mirare că, în cazul societăţilor arhaice, în cazul triburilor cu ascendenţă din strămoși comuni, gătinţa războinicilor de a-şi da viaţa pentru trib era incomparabil mai mare decât cea a unui soldat din armata unui stat contemporan, compus din milioane de indivizi. Încă Iulius Caesar, în memoriile sale despre Războiul Galic, observase că luptătorii din triburile inamice erau mai curajoşi decât legionarii romani, deoarece nu puneau mare preţ pe propria viaţă şi se jertfeau mai lesne în favoarea colectivului.
Cât privește raportul dintre vârstă și altruismul parohial, s-a observat că atașamentul in-group începe în copilărie și se accentuează în adolescență. Antropologul american Margaret Mead, în cartea sa despre viața adolescenților pe Insulele Samoa, descria formarea unor grupuri din fetițe sau băieței, care, pornind de la vârsta de șapte ani, deja manifestau o discriminare vădită față de copiii din alte sate. Totuși, aceste înclinații devin cu timpul mai pronunțate printre băieți, care se comportă mai altruist față de membrii grupului din care fac parte, în timp ce fetele manifestă un altruism mai difuz și o atitudine mai egalitaristă în plan social [Fehr et al., 2013]. Un asemenea comportament, de favorizare a prietenilor și a membrilor grupului natal în diferite situații care implică altruism și sacrificiu, este universal și se întâlnește la adolescenții din toate societățile, industriale și tradiționale (de pildă, în comunitățile africane); el își atinge apogeul pe la 14-15 ani.
După cum susțin cercetătorii, prietenia intragrupală reprezintă o formă de extensie și, uneori, de substituire a atașamentelor de rudenie; această înclinație spre altruism s-a consolidat evolutiv ca o adaptare în condiții de competiție intergrupală. Iată, mai exact, una dintre concluziile cercetătorilor: „In evolutionary perspective, friendship may solve as an important extension of kinship, and such extension became especially beneficial in the context of group competition” [Butovskaya et al., 2020]. În literatura pentru tineret există numeroase povestiri și romane care descriu dorința băieților de a fi parte a unui grup construit după principiul unei frății de arme, cu reguli stricte, cu o ierarhie internă și aflat în competiție și rivalitate pe viață și moarte cu alte grupuri similare din cartierele vecine; emblematic în această privință este romanul „Băieții din strada Pál” al scriitorului maghiar Ferenc Molnár
În România, cartea o găsiți aici:
În Republica Moldova, aici:
