Bostanii de pe prispă, de Diana Ețco
S-au adunat în seară
Pe prispa de la Stan
Să mai vorbească-n doară
Preacopții doi bostani.
Mănunchi de aspirații
Și idealuri crunte
Treceau prin a lor spații
Ca niște oi de munte.
A lumii clocotire
Voiau ca s-o înfrunte
Și oarba trăncănire
Era pe rol de punte.
Visau antichitate,
Îmbălsămau cuvinte,
Verdicte judecate
După bostana minte.
Pe castraveții verzi
Și i-au făcut argați,
Să vezi și să nu crezi:
Unire între frați!
– Preacoapte Bostănate,
Nu te îmfla-n semințe,
Chiar dacă-mi ești fîrtate,
Te trag la socotințe.
De ce pămîntul fuge
Prin pulbere și astre,
Dar timpul nu ajunge
Nici doar pentru ale noastre?
Ilustrul învățat,
Prin vorbăraie-n febre,
Părea că e Socrat
În cuvîntări celebre.
Bostanul oponent
Nu se pierdu cu firea
Zîmbi inteligent,
Tătarca-i moștenirea!
Uimit de semeția
Lui Soi-Cuvîntăreț,
Se trezi din beția
De-a fi mare isteț.
Zadarnic încercă
Să prindă conținutul,
Forțele-și descărcă
În lupta cu trecutul.
Din răsputeri deșarte.
El reuși să spună:
”Sunt sute de rapoarte
Care ne cîntă-n strună.
Orbit transpun semnale
Din lumea imanentă
Despre călcat prin oale,
Soluție repentă!?”…
Cuvîntătorul nostru
Rămase dus pe gînduri,
Amarnic căta rostu
La nebunite rînduri.
***
S-au zăpăcit bostanii-n
Politice corupte,
Își pierd aiurea anii
Pe prispe vrînd să lupte.
Alai de strategii
Gonesc prin bule plane,
Smintite-n vremi urgii
Din capur’le bostane.
Se cred mari emisfere,
Rotatele preasfinte,
Că-i galben miez de miere
Nucleul lor fierbinte.
***
Cuptorul o să-i scalde
În demosuri de lut
Vor fi… plăcinte calde
Și bostănel împlut.
