*Sunt unii oameni atît de prosti, că de le-ar apărea vreo idee la suprafața creierului ea s-ar sinucide din groază de singurătate.
*Cînd ești iubit, suferi mai mult decît cînd nu ești. Părăsit, te mîngîi prin orgoliu, dar ce consolare mai poți născoci în fața unei inimi ce ți se deschide?
*Dacă o singură dată ai fost deprimat fără motiv, ai fost așa toată viața fără să știi.
*Devenirea: o agonie fără sfîrșit. Cu cît îmbătrînesc, cu atît îmi place mai puțin să-mi interpretez micul Hamlet. Dorința de a muri a fost singura mea preocupare; ei i-am sacrificat totul, chiar și moartea.
*Dacă Istoria ar avea un scop, cît de lamentabilă ar fi soarta celor dintre noi care nu am realizat nimic!
*La granițele sinelui: Ceea ce am suferit, ce sufăr, nimeni nu va ști vreodată, nici măcar eu. Evenimentele – tumori ale timpului. Omul secretă dezastru.
Secretul adaptării mele la viață? Am schimbat disperările așa cum am schimbat cămășile. Fiecare zi este un Rubicon în care aspir să mă înec.
*De ce un singuratic simte mai mult? Fiindcă singurătatea-i suferință.
