Ati citit bine! Pentru cei care au citit Biblia nu este o noutate, dar să vedem despre ce e vorba!
În timp ce în Franța și în Marea Britanie se legalizează căsătoriile între persoanele de același sex, în România se modifică legea fundamentală a țării pentru a exclude posibilitatea acestora. Bineînțeles, în cel mai pur stil românesc, în cadrul unei mase de modificări, fiecare importantă în sine, votate la pachet. În locul unei dezbateri publice a acestei probleme sociale, lobbyul BOR scurtcircuitează orice discuție și analiză. O biserică opacă și conservatoare, care nu va favoriza în niciun fel evoluția tendințelor homofobe și conservatoare ale societății românești, mai aproape de climatul rus decât de cel european. Nu vreau să dezbat aici problema dreptului căsătoriilor gay, plecând de la dreptul fundamental la fericire și libertate al fiecărui om (de altfel Constituția vrea să interzică discriminarea pe criteriul orientării sexuale). Mai interesant e o analiză a bazei religioase al acestui refuz de a acorda dreptul la căsătorie cuplurilor de același sex.
Că homofobia are o puternică bază religioasă e evident. Așa ne zice Biblia. Iar Etica religioasă creștină este fundată pe textul biblic.
Leviticul 18:22. Să nu te culci cu un bărbat cum se culcă cineva cu o femeie. Este o urâciune.
Leviticul 20:13. Dacă un om se culcă cu un om, cum se culcă cineva cu o femeie, amândoi au făcut un lucru scârbos; să fie pedepsiți cu moartea: sângele lor sa cadă asupra lor.
Etica creștină e construită conform teoriei comenzii divine :
(1) Ceea ce comandă sau aprobă Dumnezeu e bine, iar ceea ce Dumnezeu interzice sau dezaprobă este greșit.
O construcție care are dificultăți în a concilia realismul moral cu originea divină a moralei, cum ne-a indicat Platon prin dilema lui Eutyphro. Dumnezeu ne spune (sau mai degrabă autorii Bibliei ne spun că Dumnezeu ne spune, e o diferență) că homosexualitatea e un păcat, un rău etic și că trebuie pedepsită cu moartea. Biblia nu ne dă prea multe informații despre lesbianism, pe vremea când autorii ei scriau era la modă zoofilia în cazul femeilor.
Leviticul 20:16. Dacă o femeie se apropie de o vită, ca sa curvească cu ea, să ucizi și pe femeie și pe vită; să fie omorâte: sângele lor să cadă asupra lor.
Voi introduce o alta premisă care va servi la analiza acestei etici creștine care condamnă homosexualitatea. Premisa coerenței morale :
(2) O morală nu poate susține în același timp principii morale sau recomandări practice contradictorii.
Aceasta premisă este de fapt una logică, evidentă. Un set contradictoriu de propoziții nu poate fi adevărat. Nu putem să susținem un principiu moral la un moment dat pentru a-l nega în momentul următor. Cele două premise împreună cu un fragment biblic ilustrativ ne vor permite sa ajungem la niște concluzii interesante despre coerența și validitatea eticii creștine.
Povestea lui Lot
Homosexualitatea este menționată in Biblie în celebra poveste a cetăților decăzute Sodoma și Gomora. Bineînțeles, este menționată în stilul echivoc caracteristic Bibliei. Oamenii din Sodoma și Gomora erau răi și păcătoși (Gen 13:13), dar practicile locale nu sunt descrise exact. Cuvântul «sodomie» a intrat în limbajul curent, și se referă la orice practică sexuală anormală (Dex ’98) sau la coitul anal, mai precis. Lot trăia în Sodoma și primește vizita a 2 îngeri-bărbați, care îl vizitaseră pe Avraam în țara vecină (unul dispăruse între timp, căci erau trei inițial). Dumnezeu «auzise» că situația în Sodoma și Gomora se agravase. Și cum voia să verifice zvonul, se va deplasa personal:
Geneza 18: 21 De aceea Mă voi coborî acum să văd dacă în adevăr au lucrat în totul după zvonul venit până la Mine; și dacă nu va fi așa, voi ști.”
Am putea fi tentați să credem că un Dumnezeu omniscient nu se bazează pe «zvonuri» și că un Dumnezeu omniprezent nu are nevoie să se coboare, fiind prezent în fiecare punct din spațiu. Misterioase sunt ideile credincioșilor din epoca bronzului care au scris aceste texte. Să revenim la poveste. Planul divin e să distrugă complet cele două cetăți, cu toți locuitorii din ele. Avraam, ceva mai sensibil, îl roagă pe Dumnezeu să cruțe cetățile dacă va găsi măcar 10 oameni buni (pornise de la vreo 50, dar a continuat negocierea până la 10 (Gen. 18:23-33). Cei doi îngeri vin să-l salveze pe Lot de pericolul divin iminent. Par a fi doi îngeri apetisanți pentru că bărbații din Sodoma se simt atrași de ei și vor să aibă raporturi sexuale îngerești.
Geneza 20:5. Au chemat pe Lot și i-au zis: „Unde sunt oamenii care au intrat la tine în noaptea aceasta? Scoate-i afară la noi, ca să ne împreunăm cu ei.”
Lot ține prea mult la îngeri ca să lase așa ceva să se întâmple. Ca un bun tată, își oferă cele 2 fete virgine pentru un viol colectiv, pentru a-i răscumpăra pe cei doi necunoscuți:
Geneza 20:8. Iată că am două fete care nu știu de bărbat; am să vi le aduc afară și le veți face ce vă va plăcea. Numai nu faceți nimic acestor oameni, fiindcă au venit sub umbra acoperișului casei mele.”
Lot e genul de om care place lui Dumnezeu, un om bun care va fi salvat de la distrugerea cetății. Un om care își oferă propriile fiice gloatei. Comportament de urmat. Lot și fiicele lui scapă de la arderea orașelor, dar soția lui e transformată de Dumnezeu în stâlp de sare pentru că s-a uitat înapoi; o pedeapsă pe măsura acestei fapte abominabile de a te uita cum arde casa în care ai locuit. Să nu uitam că și fiicele lui Lot sunt fete bune, care au meritat să fie salvate de Dumnezeu.
Partea cea mai interesantă a acestei povești din sacrul text biblic abia acum începe. Îngrijorată de viitorul familiei, fata cea mare a lui Lot îi propune celei mici sa îl îmbete pe tatăl lor și să se culce cu el pentru a avea copii și deci urmași. Un incest premeditat. Copii făcuți la beție.
Geneza 20:32. Vino să punem pe tatăl nostru să bea vin și să ne culcăm cu el, ca să ne păstrăm sămânța prin tatăl nostru.”
33. Au făcut, dar, pe tatăl lor de a băut vin în noaptea aceea; și cea mai mare s-a dus și s-a culcat cu tatăl ei. El n-a băgat de seamă nici când s-a culcat ea, nici când s-a sculat.
34. A doua zi, cea mai mare a zis celei mai tinere: „Iată, eu m-am culcat în noaptea trecută cu tatăl meu; haidem să-i dam să bea vin și în noaptea aceasta, și du-te de te culcă și tu cu el, ca să ne păstrăm sămânța prin tatăl nostru.”
35. Au dat tatălui lor de a băut vin și în noaptea aceea; apoi cea mai tânără s-a dus și s-a culcat cu el. El n-a băgat de seamă nici când s-a culcat ea, nici când s-a sculat.
36. Cele două fete ale lui Lot au rămas astfel însărcinate de tatăl lor.
Deci aceștia sunt oamenii buni în fața Domnului care au meritat să fie salvați din Sodoma. Dumnezeu, atotștiutor, știa ce se va întâmpla. Asta nu a schimbat cu nimic misiunea îngerilor veniți să-l salveze pe Lot și pe fiicele sale. Probabil că un apologet creștin ar putea invoca liberul arbitru. Dumnezeu nu poate interfera cu liberul arbitru al lui Lot și al fetelor sale. Bineînțeles, ne-am aștepta ca în acest caz să urmeze pedeapsa și condamnarea faptei abominabile a lui Lot și a fiicelor sale, ca semn al dezaprobării lui Dumnezeu. Lucrul acesta nu se întâmplă însă. Din contra, copii făcuți la beție și în cel mai pur incest posibil, vor deveni doua seminții, Moabiții și Amoniții. Cu aprobarea lui Dumnezeu.
Geneza 20:37. Cea mai mare a născut un fiu, căruia i-a pus numele Moab; el este tatăl moabiților din ziua de azi.
38. Cea mai tânără a născut și ea un fiu, căruia i-a pus numele Ben-Ammi: el este tatăl amoniților din ziua de azi.
Nici în Noul Testament nu găsim vreun indiciu de dezaprobare al acestui incest de către Dumnezeu. Din contra Lot este descris în Petru 2 ca un «neprihănit» și un «cucernic» izbăvit de Dumnezeu. Un cucernic care a făcut 2 copii la beție cu fetele sale – fără să-și dea seama.
2 Petru 2:7. Și dacă a scăpat pe neprihănitul Lot, care era foarte întristat de viața destrăbălată a acestor stricați; […]
9. înseamnă că Domnul știe sa izbăvească din încercare pe oamenii cucernici si să păstreze pe cei nelegiuiți, ca să fie pedepsiți in ziua judecății
Incoerența eticii creștine
În concluzie, incestul nu este dezaprobat de Dumnezeu. Un tată incestuos, pregătit să-și ofere fiicele unei gloate pentru a fi violate, este considerat ca «neprihănit» și demn de salvare. O etică care condamnă homosexualitatea bazându-se pe textul biblic trebuie să aprobe incestul, care a fost aprobat și permis de Dumnezeu (din premisele 1 și 2). Conform primei premise, el este bun. Daca homosexualitatea este greșită și păcătoasă pentru că a fost pedepsită de Dumnezeu prin distrugerea celor două cetăți, incestul nu e greșit sau păcătos, fiind permis și aprobat în cazul lui Lot și a fiicelor sale. Bineînțeles, teistul poate afirma că incestul este imoral, cu prețul pierderii coerenței eticii creștine. Nu își poate păstra coerența propriei etici afirmând că un lucru aprobat și permis de Dumnezeu este greșit. Dacă se bazează pe textul biblic pentru a eticheta homosexualitatea ca greșită moral și legal, BOR ar trebui sa insiste pentru legalizarea incestului. Bineînțeles, probabil ar trebui să ne dea de gândit faptul că fundamentul moralei religioase este o carte în care un tată care face copii cu fetele sale la beție este considerat neprihănit și cel mai bun din cetate.
Oare ce părere aveți despre acest aspect?
Mihai Ursu
