Pînă la intrarea în structurile NATO și la profesionalizarea Armatei, stagiul militar pentru toți tinerii era obligatoriu. Este o moștenire istorică a secolului al XIX-lea, a celor două războaie mondiale și bineînțeles a Războiului Rece. Evenimentele petrecute în această lungă perioadă a solicitat crearea unei Armate naționale cît mai numeroase. Această filosofie a creat în schimb dincolo de un fond de soldați instruiți și de rezerviști, gata oricînd să poată fi chemați la arme, și o serie de comportamente sociale. Unele mai bune, cum este baia săptămînală sau ordinea lucrurilor (multe deprinse de tineri în Armata și apoi „implementate” în familiile lor), alte mai puțin bune precum violența domestică (accentuată sau chiar învățată de comportamentele abuzive ale superiorilor față de recruți).
În timpul Primului Război Mondial, misiunea franceză venită în sprijinul Armatei române în 1917, remarca rezistența și tăria de caracter a soldatului român, dar și proasta instrucție sau clivajul dintre trupă și ofițeri, aceștia din urmă tratînd soldații ca pe niște ființe inferioare.
Toți cei care au făcut Armata înainte de 1989 remarcau celebrele „sectoare” în grupul sanitar pe care recruţii erau obligaţi să le facă de către un caporal cu atitudine de general. Adică recrutul era pus de către respectivul „căprar” să cureţe cu lama de ras sau cu periuţa de dinţi buda turcească din cazarmă. Timp de cîteva ore, preferabil noaptea, departe de ochii ofiţerilor.
Chiar dacă aveau norocul să nu intre pe mîna unui astfel de gradat, recruţii din perioada ceauşistă aveau oricum o viaţă grea. În primul rînd echipamentele primite de aceştia la încorporare, uniforma şi bocancii, erau unele purtate de încă alte cîteva generaţii de militari. Subofiţerului de intendență îi era aproape imposibil să nimerească măsurile şi astfel încît marea majoritate a recruţilor se trezeau cu uniforme prea mari sau prea mici.
Apoi, înainte de 1989, cei care erau încorporaţi, adică toţi cei care aveau 18 ani şi erau relativ sănătoşi, nu prea făceau un serviciu militar în adevăratul sens la cuvîntului. După o scurtă perioadă de instrucţie în care se bătea pasul de defilare, se învăţa modul în care se foloseşte arma şi se mergea la o tragere la care fiecare militar primea cîteva cartuşe din motive de economie, majoritatea recruţilor treceau la adevărata „militarie”: muncile agricole şi „atacarea” pe post de salahori a marilor şantiere ale patriei.
Condiţiile de muncă erau oribile (în trei schimburi, pe ger sau caniculă) şi chiar periculoase. Numai la şantierul „Casei Poporului”, conform unor surse, ar fi murit zeci de militari în termen. Practic, soldaţii erau pentru regimul socialist mînă de lucru aproape gratis. Spunem aproape gratis pentru că fiecare militar în termen, din cei aproximativ 300.000 cît număra fiecare contingent, primea o soldă lunară de 35 de lei, adică 10 pachete de țigarete „Carpaţi” fără filtru, tot atîtea bilete la film sau cinci beri într-un birt de cartier.
Serviciul militar dura cel puţin 9 luni pentru TR-işti, cei care după liceu reuşeau să intre la facultate, sau un an şi patru luni pentru ceilalţi. Cu o singură excepţie, cei care aveau ghinionul să fie recrutaţi la Marina Militară sau Batalionul de Infanterie Marină, care aveau parte de doi ani de armată pe muchie. Așa cum obișnuiește românul să facă haz de necaz, o parte dintre aceste povești s-au păstrat și sub forma unor perle. Vă prezentăm cîteva dintre perlele din Armată, multe culese la finalul Epocii de Aur sau în anii tranziției!
1. V-ați parfumat ca niște curve! Numai nevastă-mea și fiică-mea se mai parfumează așa.
2. Bateți trei pași și începeți să cîntați cu stîngul!
3. Măi rahat, nu mai mișca în formație că te mănînc!
4. Băgați la tărtăcuță, regulamentul nu poate fi încălcat absolut niciodată, cu excepția situațiilor prevăzute de regulament!
5. Să nu mai prind picior de soldat nebărbierit prin unitate!
6. Instrucția domnului medic militar Ionescu, cu tema „Cum rămîn sănătos” se amînă pe motiv de boală…
7. O mînă criminală a dat cu piciorul și a spart chiuveta!
8. Am auzit un zîmbet în formație!
9. Sergentul Popescu va fi pedepsit cu cinci zile de arest pe motiv că imitînd vocea locotenentului Ionescu a urlat ca un bou…
10. Să nu mai prind televizorul mergînd noaptea prin cameră!
11. Dacă sunteți proști și nu țineți minte, cumpărați-vă un carnețel și un pix și țineți-le la buzunarul de la piept și vă puteți nota. Uite așa ca mine…
12. Varianta 2: Dacă sunteți prea proști să vă aduceți aminte scrieți-vă pe ceva. Și eu îmi scriu totul.
13. Aveți grijă la pragul ăla de sus. Dacă vă dați cu capul de el rămîneți proști pe toată viața. Și eu mi-am dat de trei ori, de aia știu…
14. Unuia i se face morala în fața plutonului: Aveți în față un măgar și un porc… (urmează muștruluiala și la sfîrșit)… treci la loc în formație, măgarule!
15. La instrucția de front, dom’ plutonier ordonă: „Pluton, alinierea în front cîte unul! Pentru verificarea bocancilor, ridicați piciorul drept! ”Unul dintre soldați ridică, din greșeală, piciorul stîng, la care dom’ plutonier, văzînd și un bocanc stîng ridicat, strigă imediat: „Bă, care ai ridicat amîndouă picioarele?”
16. Sergentul către soldați: – Trebuie să țineți dușmanul tot timpul în ochi… Ce te holbezi așa la mine, soldat!?…
17. Fruntașul Popescu va fi pedepsit cu cinci zile de arest pe motiv că a fost găsit cu o persoană de sex feminin la gardul unității în loc să fie în pat…
18. Plutonierul față de soldat: „Bă, tu ești un mic căcat față de mine!”
19. Plutonierul către trupă: „Soldați, sunteți 3, împărțiți sectoru-n 4 și luați fiecare cîte o bucată!”
20. Domn’ colonel, referitor la reinstaurarea disciplinei: „De azi întoarcem foaia cu 360 de grade și chiar mai mult!”
21. „Soldat răspunde numai prin da sau nu: cine te-a învățat să faci patul așa?”
