În miez de noapte, în martie 1963, un tată nu a ales să aștepte dimineața în timp ce fiica lui plângea de durere. Jeryl Lynn avea maxilarul umflat și gâtul în flăcări din cauza oreionului. În loc să recurgă doar la comprese reci, Maurice Hilleman și-a pus haina și a plecat direct spre laborator. S-a întors acasă cu un tampon steril, a recoltat cu atenție o probă din gâtul fetiței și a depozitat-o într-un congelator special, etichetat cu numele ei. Apoi s-a apucat de lucru.
Hilleman cunoștea prea bine cruzimea bolilor nesupravegheate. Născut în 1919 la o fermă izolată de lângă Miles City, și-a pierdut sora geamănă la naștere și mama două zile mai târziu. Crescut de unchi și mătușă într-o casă cu sobă pe lemne, a văzut copiii din comunitate sufocându-se din cauza difteriei. Acele amintiri l-au împins să studieze microbiologia la Universitatea din Chicago și să își dedice existența opririi epidemiilor.
În 1957, anticipând cu precizie pandemia de gripă din Hong Kong, a coordonat producerea a aproximativ 40 de milioane de doze înainte ca virusul să lovească Statele Unite, salvând nenumărate vieți.
Mostra prelevată de la fiica sa a cerut însă o răbdare uriașă. Pentru a obține un vaccin sigur, virusul trebuia slăbit prin treceri repetate prin culturi celulare. Reușita a venit abia la a 17-a încercare. Noul vaccin a fost testat ulterior și pe fiica sa mai mică, Kirsten, dezvoltând o protecție fermă înainte de a fi aprobat oficial în 1967. Tulpina Jeryl Lynn stă și astăzi la baza imunizării copiilor împotriva oreionului pe tot globul. De-a lungul carierei, Hilleman a creat sau contribuit la peste 40 de vaccinuri, inclusiv cele împotriva rujeolei, rubeolei, varicelei, meningitei și hepatitei B.A muncit câte 14 ore pe zi, trăind dintr-un salariu modest, lăsând toate brevetele companiei și refuzând căutarea faimei. S-a stins în 2005, la 85 de ani, lăsând în urmă milioane de vieți salvate în tăcere.
