După 37 de nu se mai poate spune cu falsă candoare “N-am știut”. Urmează o luptă dură. Luca Niculescu (premierul român proaspăt învestit; n. red.) promite bani presei. Este clar în ce scop. În noiembrie vor fi 80 de ani de la jaful electoral comis de precursorii lor protejați de tancurile lui Stalin. În aceste opt decenii au ucis, au mințit, au calomniat, au jefuit. Mereu, nerușinat și fără urmă de regret. În 1946, în timpul Conferinței de Pace de la Paris, Dej și-a cumpărat primul ceas Vacheron. Oare ce marcă o fi ceasul lui Rânjila (liderul PSD; n. red.)?
*Este extrem de dificil să administrezi psihologic semnificațiile unei trădări. Este ceva răscolitor, tulburător, răvășitor. Nicușor Dan era astăzi pe cai mari. Se războise cu „bula”, își vărsase năduful. I-au reușit manevrele. Noi rămânem cu frământările noastre, cu amărăciunea noastră. Am crezut că susținem un soldat al libertății. S-a dovedit a fi subordonatul lui Rânjila. Ilie Bolojan a plecat în chip demn de la Palatul Victoria. Luca Niculescu a intrat ca sluga lui Rânjila.
Propunerile de premier ale Cotroceniului au fost grăitoare. Pe Siegfried Mureșan l-a propus Blocul European. Pe ceilalți trei, după chipul și asemănarea sa, omul protejat de securistul Pahonțu. Dar nu sunt pesimist. Azi a început un nou capitol în istoria democrației postcomuniste din România. Unul în care știm ce înseamnă guvernul pesedist și ce înseamnă opoziția democratică.
