De la Reykjavík la Haga, guvernele europene încep să se pregătească pentru o schimbare radicală, care ar pune capăt vieții așa cum o știm pe continent. În adâncurile Atlanticului de Nord, un vast sistem de curenți turbionari, cunoscut sub numele de Circulația Meridională de Răsturnare a Atlanticului sau AMOC, transportă apele tropicale calde spre nord, împiedicând Europa să înghețe. Dar, pe măsură ce oamenii continuă să pompeze în atmosferă gaze care încălzesc planeta, această pompă de căldură oceanică va slăbi. Ar putea chiar să se epuizeze.
O zonă de apă mai rece decât de obicei, situată chiar la sud de Groenlanda, poreclită „pata rece”, i-a îngrijorat pe unii oameni de știință că această încetinire este deja în curs de desfășurare. Alți cercetători au examinat modele climatice, au studiat înregistrările temperaturii mării și au efectuat simulări pentru a concluziona că oceanul s-ar putea întoarce împotriva noastră mai devreme decât se credea anterior.
Deși acest proces s-ar desfășura pe parcursul a mai multor decenii, o încetinire severă sau un colaps al AMOC ar perturba agricultura, infrastructura, bunăstarea și economia Europei la o scară care ar face ca arșița și incendiile din vara trecută să pară amintiri ușoare ale unor vremuri mai calme.
Continentul s-ar putea confrunta cu ierni glaciale și veri secetoase, cu creșteri ale nivelului mării și furtuni puternice. Până de curând, această perspectivă era considerată îndepărtată: un scenariu de coșmar era lansat pentru a avertiza asupra pericolelor catastrofale ale schimbărilor climatice necontrolate. Însă, pe măsură ce cercetările privind probabilitatea unei încetiniri majore sau – mai puțin probabile – a unui colaps total se intensifică, guvernele încep să o ia în serios și să încerce să găsească modalități de a minimiza pagubele.
Islanda a declarat prăbușirea AMOC un risc pentru securitatea națională. Olanda investighează ce ar putea însemna o încetinire a activității pentru apărarea sa maritimă. Finlanda examinează potențialele consecințe. Regatul Unit cheltuiește milioane pentru un sistem de avertizare timpurie, iar miniștrii nordici au început să discute despre această amenințare. Pentru factorii de decizie politică, instabilitatea AMOC reprezintă o provocare neobișnuită: cum te pregătești pentru un dezastru îndepărtat care s-ar putea să nu se întâmple niciodată, dar care, dacă se va întâmpla, ar perturba viața în Europa la o scară de neimaginat? Însă guvernele ajung din ce în ce mai mult la concluzia că incertitudinea în sine nu este o scuză pentru așteptare.
„Este iresponsabil să aștepți o certitudine absolută înainte de a te pregăti”, a declarat pentru POLITICO Jóhann Páll Jóhannsson, ministrul Climei din Islanda. „Pentru că, până când consecințele devin incontestabile, s-ar putea să fie deja prea târziu pentru a le împiedica să se întâmple.” „Nu este vorba despre panică sau alarmism”, a adăugat el. „Este vorba doar de o guvernare responsabilă.”
Sentimentul de alarmă a ajuns și la Bruxelles, unde anul trecut, șefa Uniunii Europene pentru tranziția verde, Teresa Ribera, a sugerat adăugarea AMOC „pe lista acronimelor pentru securitate națională din Europa”.
Acea senzație de scufundare
Motorul AMOC se află în Atlanticul de Nord, unde apa rece și sărată se scufundă adânc în ocean. Această scufundare ajută la tragerea unei cantități mai mari de apă caldă spre nord, determinând o circulație care a modelat clima Europei timp de milenii.
Acest lucru ajută la explicarea motivului pentru care Parisul nu are iernile reci ale Ottawei, chiar dacă capitala franceză se află puțin la nord de orașul canadian. De asemenea, acesta este unul dintre motivele pentru care Islanda și țările nordice ale Europei nu suferă de o climă siberiană. Însă schimbările climatice amenință acum să perturbe acest motor stabil de mult timp. Pe măsură ce calota glaciară a Groenlandei se topește și ploile mai abundente adaugă mai multă apă dulce în Atlanticul de Nord, marea devine mai caldă și mai puțin sărată și, prin urmare, mai puțin densă. Se scufundă mai greu, slăbind circulația.
Acest lucru poate declanșa o buclă de feedback: curenții mai slabi transportă mai puțină sare spre nord, împrospătând și mai mult apa și încetinind și mai mult curentul AMOC. Teama este că, cu o încălzire suficientă, agitația ar putea încetini semnificativ sau chiar s-ar putea opri.
Dacă vă sună familiar, probabil că este din cauza filmului catastrofal din 2004, „The Day After Tomorrow”, care imaginează oprirea curenților oceanici din Atlantic declanșând o înghețare rapidă ce aruncă lumea într-o nouă eră glaciară peste noapte. Nu există dovezi că un scenariu atât de extrem și rapid este posibil.
Și totuși, pericolul nu se limitează la un viitor îndepărtat. Chiar dacă un colaps complet al AMOC s-ar desfășura pe parcursul a mai multor decenii, probabil după sfârșitul acestui secol, părți ale sistemului ar putea începe să cedeze mult mai devreme, consecințele resimțindu-se cu mult înainte ca curenții să se oprească.
„Fragmente din AMOC ar putea începe să se prăbușească pe parcursul călătoriei spre colapsul complet”, a declarat Laurie Laybourn, cercetător la Chatham House și director al Inițiativei Strategice pentru Riscuri Climatice. „Este un proces care ar avea perturbări pe parcurs.”
Oamenii de știință sunt îngrijorați în mod special de girul subpolar, un curent circular la sud de Groenlanda care contribuie la alimentarea AMOC-ului. Unele studii sugerează că funcția sa de amestecare a apei ar putea începe să se oprească încă din anii 2040, declanșând schimbări majore în decurs de doar un deceniu.
O prăbușire a turbinei nu ar arunca întreaga Europă de Nord în înghețul asociat cu o închidere totală a AMOC. Dar ar putea aduce ierni semnificativ mai reci și ar crește riscul de secetă.
„E greu de spus când exact se va întâmpla, dar cred că există un risc substanțial ca acest lucru să se întâmple în următorii 20 de ani”, a declarat Swinda Falkena, cercetătoare care studiază girul subpolar la Universitatea din Utrecht. „Practic, ar însemna că trebuie să începem planificarea acum.”
Pentru AMOC în ansamblu, oamenii de știință încă nu știu în ce punct ar putea curenții să treacă de așa-numitul punct de basculare, după care o prăbușire într-o stare foarte slabă devine inevitabilă. Nici nu știu cât de aproape sunt de a-l depăși. Estimările variază de la o încălzire globală de 1,4 grade Celsius peste temperaturile preindustriale – un nivel pe care lumea tocmai l-a atins – până la 8°C.
Cât de mult vor fi perturbați curenții rămâne un subiect de dezbatere; oamenii de știință încă se ceartă dacă încetinirea a început deja. Dar toți sunt de acord că, pe măsură ce clima continuă să se încălzească, AMOC-ul se va diminua.
În 2023, Grupul interguvernamental de experți privind schimbările climatice — care publică rapoarte care reprezintă consensul științific actual — a concluzionat că AMOC „este foarte probabil să slăbească în secolul XXI”, puterea sa scăzând cu 24% până la 39% sub nivelurile preindustriale.
IPCC a exprimat, de asemenea, „o încredere medie” că „nu se așteaptă un colaps brusc înainte de 2100”, însă cercetările publicate de la publicarea raportului au ridicat posibilitatea ca sistemul să atingă un punct de cotitură mult mai devreme.
Două studii recente au plasat acest prag în jurul mijlocului acestui secol. O altă lucrare a constatat că, chiar dacă emisiile care provoacă încălzirea planetei sunt reduse, este mai probabil ca un colaps să înceapă înainte de sfîrșitul secolului. Încă o lucrare A SUGERAT CĂ, chiar și cu o încălzire ușoară, riscul unei opriri a AMOC este de aproximativ 25%. Iar un studiu din acest an a concluzionat că curenții și-ar pierde jumătate din intensitate până în 2100. (În schimb, o lucrare recentă a constatat că un colaps complet este puțin probabil în acest secol)
„Riscurile”, a declarat Jóhannsson, ministrul islandez Cl climei, „par mai grave decât se credea anterior”.
Viitorul înghețat
Oamenii de știință încep să schițeze cum ar putea arăta Europa după prăbușirea AMOC, bazându-se pe modele climatice și cercetări privind efectul curenților asupra temperaturilor, precipitațiilor, nivelului mării și ecosistemelor. Imaginea pe care o prezintă, în studiile publicate și interviurile acordate publicației POLITICO, este dramatică.
Iarna, furtunile ar putea lovi continentul, alimentate de diferența puternică de temperatură dintre un nord recent geros și un sud mai cald ca întotdeauna.
Gheața arctică ar putea împinge spre sud, spre Scoția și fiordurile nordice. Ar putea fi nevoie de spărgătoare de gheață în Marea Baltică. Canalele din Amsterdam ar putea îngheța complet, deoarece valurile de frig duc la scăderea temperaturilor la minus 20°C în Olanda și minus 40°C în Scandinavia.
Seceta din Africa de Vest ar putea împinge migranții spre nord, pe măsură ce zona tropicală pluvială este împinsă spre sud. Între timp, Islanda s-ar putea confrunta cu o devastare economică din cauza prăbușirii stocurilor de pește, potrivit unui scenariu elaborat de cercetători pentru Consiliul Nordic de Miniștri.
De-a lungul coastei nord-atlantice a Europei, creșterea nivelului mării ar putea agrava inundațiile și ar putea împinge apa sărată spre terenurile agricole joase. Verile ar aduce în continuare căldură extremă, dar o scădere a precipitațiilor ar putea agrava deficitul de apă. Un studiu a constatat că, în Regatul Unit, terenurile potrivite pentru cultivarea plantelor ar scădea de la 32% în prezent la 7% după prăbușirea AMOC.
Îngrijorarea cu privire la aceste posibile impacturi începe să influențeze planificarea guvernamentală. Islanda, care a declarat prăbușirea AMOC drept un risc pentru securitatea națională, a adus această amenințare în fața Consiliului Nordic de Miniștri în primăvara aceasta. „Am discutat despre pregătirea unei evaluări comune a riscurilor pentru țările nordice”, a declarat Jóhannsson.
În Finlanda, ministrul Climei, Sari Multala, a lansat în această vară o evaluare a ceea ce ar putea însemna o încetinire a AMOC pentru țară, inclusiv consecințele acesteia asupra climei, Mării Baltice și sectoare cheie precum agricultura, energia și transporturile.
„Ar fi destul de evident că, dacă temperatura ar scădea atât de drastic, precum sunt scenariile cele mai negative, condițiile de viață din Finlanda s-ar deteriora foarte mult”, a declarat ea pentru POLITICO. „Pentru că cred că suntem în prima linie când vine vorba de acest punct de cotitură, vrem să fim cei care dețin cele mai bune cunoștințe despre el.”
Olanda efectuează o evaluare similară, concentrându-se în special pe amenințarea la adresa apărării sale maritime. Comisarul programului olandez Delta – o persoană numită de guvern, însărcinată cu protejarea țării de amenințările legate de apă – lucrează pentru a include slăbirea AMOC ca „scenariu ipotetic” în planurile de pregătire ale țării. Studiile sugerează că o închidere a AMOC ar putea adăuga aproximativ jumătate de metru la creșterea nivelului mării de-a lungul unor părți ale Atlanticului de Nord, pe lângă creșterea deja cauzată de încălzirea globală.
„Viteza este incertă, momentul este incert, iar impactul este incert”, a declarat Saskia van Vuren, care îl consiliază pe comisarul Deltei în cadrul AMOC. Însă acest lucru afectează deja planificarea pe teren. „Ar trebui să recunoaștem că în viitor ar putea fi prezente calote glaciare [pe râuri]”, a adăugat ea, indicând proiectele de restaurare a râurilor aflate în desfășurare.
Totuși, rămân incertitudini majore. Există, de exemplu, posibilitatea ca încălzirea globală să anuleze orice răcire de iarnă legată de AMOC.
Totuși, „incertitudinea nu este un motiv pentru inacțiune”, a declarat Walid Oueslati, șeful diviziei climatice a Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, care a supervizat un raport despre modul în care factorii de decizie politică pot aborda astfel de riscuri. „Este un motiv pentru o mai bună gestionare a riscurilor”.
„Guvernele se confruntă zilnic cu riscuri incerte”, a adăugat el, invocând „de exemplu, criza financiară, pandemia, cutremurele și alte pericole naturale”.
Ocean waiting
Una dintre primele linii de apărare împotriva unui colaps al AMOC este observarea momentului în care acesta începe. Guvernele și oamenii de știință investesc în sisteme de avertizare timpurie pentru a detecta momentul în care părți critice ale circulației încep să se apropie de un punct de cotitură.
Guvernul britanic a investit 81 de milioane de lire sterline (94 de milioane de euro) într-un program de cercetare menit să creeze un mecanism de avertizare timpurie pentru două sisteme cheie legate de AMOC, care s-ar putea apropia ele însele de un punct fără întoarcere: calota glaciară din Groenlanda și gyrul subpolar.
„Încercăm să reunim echipe pentru a observa, modela și prognoza mai bine punctele de cotitură, astfel încât să putem răspunde mai bine la acestea”, a declarat Gemma Bale, unul dintre cei doi oameni de știință care conduc programul.
Programul – și orice efort de a urmări AMOC – depinde de observații fiabile, pe termen lung, ale oceanului, a adăugat ea.
Cercetătorii au amplasat ancoraje peste Atlantic pentru a măsura curenții; un astfel de sistem, cunoscut sub numele de RAPID, este cel mai longeviv program de observație, cu 20 de ani de date consistente.
„Este singurul lucru care ne spune în mod direct cum se schimbă AMOC-ul zi de zi, lună de lună, an de an”, a declarat Penny Holliday, director științific la Centrul Național de Oceanografie din Marea Britanie, care co-conduce proiectul. Până în prezent, rețeaua a înregistrat o ușoară scădere a AMOC-ului, deși oamenii de știință nu sunt încă siguri dacă schimbările climatice sunt responsabile.
Însă rețeaua de monitorizare rămâne precară. Multe dintre rețele sunt finanțate prin granturi de cercetare pe termen scurt, dintre care unele expiră până în 2028, ceea ce face ca programele de observare de zeci de ani să fie vulnerabile la schimbarea priorităților guvernamentale.
În Statele Unite, de exemplu, administrația președintelui Donald Trump a decis să reducă finanțarea observării oceanelor și să demonteze balizele la începutul acestui an, apoi a revenit după un val de proteste.
Pentru oamenii de știință, episodul a subliniat problema tratării monitorizării oceanice pe termen lung ca pe o serie de proiecte de cercetare pe termen scurt. Ceea ce își doresc în schimb este un sistem de observare permanent, finanțat la nivel internațional – o infrastructură de amploarea pe care guvernele o susțin deja pentru prognoza meteo sau cercetarea spațială.
„Dacă am putea să ne unim în mod colectiv, atunci am avea un sistem de avertizare timpurie”, a spus Holliday. „Am putea spune fiecărei națiuni dacă declinul AMOC prezis de model a început deja.”
Comisia Europeană a început în această vară, anunțând o finanțare de 92 de milioane de euro pentru observarea oceanelor; un eveniment de angajare din septembrie a ridicat suma la 220 de milioane de euro. Oamenii de știință de la AMOC au salutat banii, dar au spus că un sistem fiabil la nivelul întregului Atlantic ar necesita mult mai mult.
„Ai nevoie de aproximativ 500 de milioane de euro sau 1 miliard de euro pe an, iar apoi poți măsura rahatul din oceane”, a declarat Sjoerd Groeskamp, cercetător la Institutul Regal Olandez pentru Cercetări Mărimii. „Ceea ce pare mult, dar nu este. Acceleratorul de particule [de la CERN] are un buget de 1 miliard de euro pe an, nu? Telescopul James Webb a costat 10 miliarde de euro.”
Groeskamp a făcut echipă cu câțiva parlamentari ai Parlamentului European pentru a face lobby pe lîngă Comisie pentru a obține 25 de milioane de euro suplimentare pe an pentru monitorizarea AMOC.
Mohammed Chahim, un europarlamentar olandez de centru-stânga care a condus campania pentru finanțare suplimentară, a declarat că Bruxellesul ar trebui „să creeze un program financiar structurat pentru monitorizarea oceanelor, așa cum facem pentru spațiu”.
„AMOC este una dintre cele mai mari preocupări pe care le am”, a adăugat el. „Dacă ne uităm la daunele economice pe care le-am putea vedea din cauza AMOC, cheltuirea a câteva milioane sau câteva sute de milioane pentru un program de observare pe termen lung joacă un rol esențial.”
Pregătire reciproc avantajoasă
Chiar dacă datele observaționale le spun guvernelor doar că o prăbușire a AMOC a devenit inevitabilă — oferind un avertisment târziu, nu timpuriu —, aceste informații ar conta în continuare, având în vedere deceniile în care impactul lor s-ar desfășura.
„Odată ce știm că punctul de cotitură a fost depășit, că AMOC nu își va reveni brusc, ci va continua să scadă în următoarele decenii, acest lucru va avea un impact major asupra măsurilor de adaptare care vor fi luate”, a declarat Stefan Rahmstorf, oceanograf la Institutul Potsdam pentru Cercetarea Impactului Climatic.
Între timp, experții spun că există o serie de măsuri „fără regrete” pe care factorii de decizie politică le pot lua pentru a-și proteja cetățenii în cazul în care curenții se vor prăbuși și pentru a aduce beneficii țărilor chiar dacă AMOC rămâne stabil.
„Există situații avantajoase pentru toată lumea, cum ar fi îmbunătățirea izolației locuințelor, care ajută atât împotriva încălzirii globale, cât și în cazul unei răciri semnificative”, a spus Rahmstorf.
Multe dintre impacturile unei închideri a AMOC ar agrava problemele cu care Europa se confruntă deja pe măsură ce planeta se încălzește, inclusiv seceta, fenomenele meteorologice extreme și creșterea nivelului mărilor. Aceasta înseamnă că o mare parte din pregătirile necesare sunt familiare: consolidarea infrastructurii împotriva fenomenelor meteorologice extreme, investițiile în protecția împotriva inundațiilor costiere și construirea de lanțuri de aprovizionare mai puțin fragile.
„Putem identifica unele lucruri care nu sunt regrete”, a spus Laybourn, bursier de la Chatham House. El a menționat modernizarea clădirilor, restaurarea naturii pentru a face agricultura mai rezistentă și sprijinirea țărilor din Africa în cazul în care musonii ar putea fi perturbați. „Există unele lucruri care funcționează indiferent de ce se va întâmpla.”
Cea mai importantă măsură fără regrete este și singura despre care oamenii de știință spun că poate reduce riscul prăbușirii AMOC: reducerea emisiilor care provoacă încălzirea planetei.
„Principalul răspuns trebuie să fie încetarea ezitării și a amânării reducerii emisiilor și a eliminării treptate a combustibililor fosili”, a declarat Rahmstorf.
Acest lucru este valabil chiar și pentru părți ale sistemului care s-ar putea destabiliza mai devreme, cum ar fi girul subpolar. „Pentru a reduce riscul ca acest lucru să se întâmple, singurul lucru real pe care îl puteți face este pur și simplu să încetiniți încălzirea globală”, a spus Falkena, cercetătorul de la Universitatea Utrecht. „Reduceți emisiile cât de repede puteți.”
Acest mesaj este din ce în ce mai mult reiterat de guvernele cele mai expuse amenințării.
„Cel mai important lucru pe care îl putem face pentru a limita creșterea temperaturii este să reducem rapid emisiile”, a declarat ministrul norvegian al Climei, Andreas Bjelland Eriksen, când a fost întrebat cum abordează țara sa riscul închiderii AMOC.
Islanda Jóhannsson a comparat reacția țării sale la amenințarea AMOC cu modul în care creșterea nivelului mărilor a împins statele insulare din Pacific să ceară acțiuni climatice globale mai puternice.
„Pentru noi, posibilitatea prăbușirii AMOC nu este o întrebare științifică abstractă”, a spus el. „Este practic una existențială, pentru că știm că destabilizarea AMOC ar aduce perturbări profunde infrastructurii, ecosistemelor și modului nostru de viață.”
De ZIA WEISE
